Sunday, December 21, 2008

Timpul face diferenţa


Acum un an cum erai?

Erai singur? Erai fericit? Aveai părul mai lung sau mai scurt? Erai mai puţin bronzat? Ştiai ce ţi se va întâmpla în decursul anului ce avea să vină? Eşti surprins când stai să te gândeşti că ceea ce ţi s-a întâmplat până acum a fost pe neaşteptate? Ai alţi prieteni? Ai prieteni buni? Asculţi aceeaşi muzică? Muzica te face fericit? Eşti cu un an mai în vârstă. Ai citit cărţi anul ăsta? Te crezi ceva mai deştept? Te-ai despărţit de oameni frumoşi? Ai cunoscut alţi oameni frumoşi? Priveşti aceleaşi lucruri altfel? Eşti mai răbdător? Ai vicii noi? Ai învăţat lucruri noi? Câte melodii preferate poţi bifa pe anul ce va trece în curând? Câte dintre ele te fac să devii melancolic sau să dansezi ca un nebun? Ai planuri? Ţi-e teamă de viitor? Vrei să te schimbi? Vrei să îi schimbi pe ceilalţi în bine? Eşti încântat de oamenii care-ţi sunt alături? Eşti mulţumit de tine?

Wednesday, December 17, 2008

O zi dulce de marti


Şi ciocolata amăruie e dulce în zilele bune. În vis mergeam pe acelaşi drum pe care îl fac de obicei, şi purtam aceleaşi haine pe care le purtam când plecam marţi de dimineaţă. De ce visam tocmai ziua de marţi? Probabil am adormit într-o zi de luni…

În ceaţa dimineaţii recunoşteam aceleaşi feţe bărbierite, triste, împinse în rutina unui mecanism ce nu te lasă să-ţi termini visul. În metrou am văzut o fată draguţă ce încă visa… Visa că e drăguţă şi că lumea e doar a ei, şi că prietenul ei se va trezi la ora aceea şi îi va returna apelul.

Coada de la magazin se zbătea ca cea a unui câine în aşteptarea stăpânului:
- Bună dimineaţa, ce doriţi?
- O ciocolata neagră, amară şi tare.
Ca şi viaţa mea, vroiam să adaug, dar mi-a zâmbit fals.
- Ne pare rău, azi nu avem ciocolata amaruie.
- Atunci fie…vreau una cu lapte.

Wednesday, December 10, 2008

Forum despre Dumnezeu


Asistam astazi la o avalansa de subiecte pe forumurile site-urilor romanesti. Unul din cele mai vizitate adrese web dedicate barbatilor - Yuppy.ro deschide pe forum o discutie privitoare la ateism si negarea lui Dumnezeu.

Interventii din partea vizitatorilor care iti dau de inteles ca in mileniul 3 este o moda sa te declari ateu si o rusine sa fii crestin. Unul dintre "barbatii cosmopoliti cu atitudine", membru activ pe acest site ajunge sa declare chiar ca orice ateu are IQ-ul mai mare decat orice credincios si ca biblia este pentru oamenii cu 'o capacitate de ratiune indoielnica'. Ma intreb, retoric, daca se va epuiza vreodata subiectul.

Topic-ul nu numai ca este total nepotrivit ci este si rupt de realitate.

Cine l-a cunoscut pe Dumnezeu nici nu poate vorbi despre asta pentru ca pur si simplu nu exista cuvinte in DEX care sa reprezinte corect unicitatea acestui moment.

Dumnezeu se simte nu se gandeste.
Dumnezu se tace nu se vorbeste.

Pe Dumnezeu il cunosti atunci cand vrea si El. Atunci cand se coboara El la om nu cand omul isi inchipuie ca se poate ridica la El.

Eu cred. Pentru mine Dumnezeu este un Adevar de netagaduit. Dar nu stiu sa argumentez in fata cuiva ... Nici nu vreau.

Pentru ca cunosterea lui Dumnezeu este un moment de intimitate sufleteasca pe care nu il poti dezvalui asa pe un forum on line.

Sunt putini cei care stiu si pot vorbi despre asta.
Sunt oamenii aceia cu chip transparent de atata lumina ... sunt oamenii aceia care L-au primit pur si simplu si care nu au cerut dovezi si explicatii.

Sunday, December 7, 2008

Daca esti fericit, vino mai aproape!


Tocmai am gasit pe site-ul celor de la Mediafax o stire care m-a facut sa-mi pun cateva semne de intrebare; stirea era despre fericire. Nu despre fericirea unei vedete, nu despre fericirea unei categorii sociale, nu despre fericirea mea, nu despre fericirea altora, era despre fericire in general. Mai exact este despre fericirea cea contagioasa...pe o raza de 800 de metrii...exceptie facand colectivul de la serviciu. Dupa ce am citit m-am tot intrebat cum si cu ce oare se masoara fericirea? care este unitatea de masura?

Fericirea este contagioasă şi se propagă "în valuri" în cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii, dar nu şi printre colegii de muncă, potrivit unui studiu publicat vineri de British Medical Journal (BJM).

Cercetătorii au stabilit că grupurile de oameni fericiţi şi nefericiţi se formează după criterii de proximitate socială şi geografică. De exemplu, probabilitatea ca o persoană să fie fericită creşte cu 42% dacă un prieten al acestuia, care locuieşte la mai puţin de 800 de metri distanţă, devine el însuşi fericit. Acest procent scade la 25% dacă prietenul locuieşte la mai puţin de 1,5 kilometri şi continuă să scadă pe măsură ce distanţa creşte.

Şansele de a fi fericit cresc cu 8% în cazul coabitării cu un partener de viaţă care este fericit, cu 14% dacă un părinte care este fericit locuieşte în apropiere, şi chiar cu 34% dacă vecinii sunt persoane fericite.

Variaţiile nivelului de fericire al unui individ pot să se propage în valuri către grupurile sociale din care el face parte şi să genereze o structură mai mare, sau chiar un fel de reţea, formând astfel grupuri de oameni fericiţi sau nefericiţi, consideră autorii acestui studiu, profesorul Nicholas Christakis de la Harvard Medical School şi profesorul James Fowler de la Universitatea California din San Diego.

Această formulă nu se aplică, însă, şi la birou. Colegii de birou nu afectează nivelul de fericire, deci contextul social poate să limiteze propagarea stărilor emoţionale, au declarat autorii studiului.

Acest studiu "revoluţionar" ar putea avea implicaţii importante în domeniul sănătăţii publice, potrivit unui editorial publicat în BMJ.