Şi ciocolata amăruie e dulce în zilele bune. În vis mergeam pe acelaşi drum pe care îl fac de obicei, şi purtam aceleaşi haine pe care le purtam când plecam marţi de dimineaţă. De ce visam tocmai ziua de marţi? Probabil am adormit într-o zi de luni…
În ceaţa dimineaţii recunoşteam aceleaşi feţe bărbierite, triste, împinse în rutina unui mecanism ce nu te lasă să-ţi termini visul. În metrou am văzut o fată draguţă ce încă visa… Visa că e drăguţă şi că lumea e doar a ei, şi că prietenul ei se va trezi la ora aceea şi îi va returna apelul.
Coada de la magazin se zbătea ca cea a unui câine în aşteptarea stăpânului:
- Bună dimineaţa, ce doriţi?
- O ciocolata neagră, amară şi tare.
Ca şi viaţa mea, vroiam să adaug, dar mi-a zâmbit fals.
- Ne pare rău, azi nu avem ciocolata amaruie.
- Atunci fie…vreau una cu lapte.
No comments:
Post a Comment