Pentru ce trăim dacă nu pentru iubirea celorlalţi? Pentru ce trăim dacă nu pentru a lumina cu puţin viaţa celui de lângă noi? Ce rost mai au toate dacă la sfârşitul zilei nu simţi că tu contezi pentru cineva? De ce să iţi baţi capul căutând probleme când te poţi bucura de armonia din viaţa ta?
Nu vreau să pară cum că am fi într-un basm unde întotdeauna cei buni câştigă, iar cei răi sunt de fiecare dată pedepsiţi. Nici Făt-Frumos nu este ceea ce pare, cum nici Balaurul nu este întotdeauna acelaşi. Experienţa noastră este cu mult, mult mai vastă, cu răsturnări de situaţii la fiecare pas şi de fiecare dată cu un final neaşteptat.
Un lucru este însă adevărat în orice caz, iar aici ar fi de meditat: trăim viaţa pe care ne-am ales-o! Mai mult decât atât, decupăm doar o parte din realitatea înconjurătoare, partea noastră de realitate. Pentru că altfel, dacă am vedea şi partea celuilalt de realitate nu ne-am mai simţi atât de nedreptăţiţi, nu i-am mai judeca atât de uşor pe ceilalţi şi nu am mai avea impresia că adevărul se află în mâinile noastre, doar în mâinile noastre.
De ce spun toate acestea? Pentru că mi se par de o cruntă actualitate. La suprafaţă pot părea lucruri banale, dar pentru a le înţelege cu adevărat este nevoie de multă înţelepciune. Unii dintre voi or să spună ca ei ştiu toate acestea numai că nu le pot pune în aplicare din cauza prostiei celorlalţi. Şi atunci ce faceţi, vă resemnaţi, staţi tot în prostie? De aceea mi se pare un pretext pueril şi în acelaşi timp plin de laşitate.
E greu cu adevărat, trăim într-o lume duală, între alb şi negru, între mult şi puţin, între mare şi mic, între frumos şi urât. Dar din aşa ceva se naşte şi deliciul pentru viaţă, să găseşti un pic de alb în întuneric, să poţi da mult din puţinul tău, să trăieşti o bucurie mare dintr-un lucru mărunt, să vezi frumuseţea acolo unde numai urâtul îşi are locul.
Pentru ce trăim dacă nu pentru a arăta celorlalţi lumină în întuneric? Ce rost mai are viaţa dacă nu te poţi dezlipi de nimicurile tale pentru a împlini visul cuiva? De ce sa îţi baţi capul să alergi după lucruri pe care nici nu le vrei cu adevărat? De ce ne dorim atâtea lucruri inutile?
Pentru că ştim ce vrem, dar nu ştim cum să cerem. Pentru că ne împiedicăm în lucruri mărunte şi pierdem din vizor scopul. Pentru că ne mulţumim cu mai puţin, dar să fie dobândit cât mai repede! Aşa ca pentru a simţi cu adevărat că trăim, trebuie mai întâi sa descoperim pentru ce trăim.
