Nu mi-a fost niciodată frică de cotidian; rutina nu e o fatalitate. Poţi reinventa în fiecare zi fastuosul şi banalul, extraordinarul şi obişnuitul. Cred în pasiunea care se amplifică, în memoria sentimentului. Cred că totul este posibil şi că este doar o chestiune de timp, timpul de a înţelege în ce fel este posibil.
A formula intrebari constructive in momentele de criza reprezinta o abilitate determinanta pentru viata noastra personala si profesionala. Oamenii nu sunt afectati de dificultati, pe cat sunt afectati de opiniile pe care le au asupra acestor dificultati. Atunci cand se confrunta cu o problema majoritatea oamenilor sunt tentati sa isi puna intrebari de genul: “Cum de mi se intampla tocmai mie?”; “Oare de ce sunt asa de ghinionist?”; “Aceasta sa-mi fie soarta?”. Evident, oricare ar fi raspunsurile la aceste intrebari, ele nu pot determina decat cel mult o consolare momentana.
In schimb cei care par a depasi cu usurinta orice dificultate isi pun intrebari cu o structura diferita, de genul: “Cum pot folosi mai bine ceea ce am la dispozitie pentru a imbunatati situatia?”.
Cred ca exista cel putin un moment in viata cuiva in care este fatalist.
ReplyDeletePana si clasica expresie "asta e" - care ofera un feedback general valabil la ceea ce se intampla societatea noastra, pana si aceasta expresie emana un aer de resemnare in fata fatum-ului.
Dar daca cu totii ne nastem avand un destin pecetluit, atunci de ce ne mai nastem?
Asta este punctul meu de vedere asupra ideii exista sau nu soarta.
DEsigur, cele doua puncte de vedere pot co-exista, in asa fel incat ai o soarta de la bun inceput dar pe care sa o poti schimba.
Dar cat timp iti ingradesti singur libertatea invocand soarta ca scuza pt esecuri, consider ca traiesti degeaba, consider ca te-ai nascut degeaba...